Interviuri cu Naomi Guttman, Dana Eliza Serdean și Armine Vosganian
—Naomi, ai inițiat în luna mai proiectul intitulat ,,Women from different cultures through the eyes of make-up’’(,,Femei din diferite culturi văzute prin machiaj’’). Ai colaborat cu mai multe actrițe și alte personalități din lumea spectacolului, dar și din alte domenii. Cum a început această poveste?
—M-am născut într-o familie de evrei, în România. Mama, Ruxandra Guttman, este actriță la Teatrul Evreiesc de Stat din București, de foarte mult timp. Tata este un muzician care s-a mutat pe alt continent, acum mulți ani. Sunt absolventă a liceului Lauder-Reut, a UNATC și a Conservatorului. Am fost colegă cu Armine Vosganian la UNATC, iar Mihaela Vosganian a fost profesoara mea de polifonie la Conservator. Ideea proiectului zăcea în mine de mult timp și de Purim, am intenționat să mă costumez în evereică mizrahi. Nu a fost posibil pentru că evoluția pandemiei nu a permis acest lucru. În această perioadă, m-am documentat privind cultura evreilor și rolul femeii în această societate. Intenționez să dărâm prejudecăți și percepții eronate. Sunt evreică hasidică, din estul Europei atrasă de evreii mizrahi din Orient și Africa de Nord. Am pornit în acest proiect împreună cu Dana Eliza Serdean, fotograf și make-up artist, pentru a descoperi împreună anumite aspecte specifice culturilor lumii contemporane. Dorim în cadrul acestui proiect să prezentăm tradiții tipice acestei lumi din perspectiva machiajului și a fotografiei. Proiectul se va finaliza cu o amplă expoziție care va conține și informații prețioase privind, de exemplu, femeia armeană pentru că este vorba și despre o cercetare minuțioasă. Avem deja fotografii reprezentative pentru femeia de origine evreiască, cea armeană, cea greacă, cea rromă, cea thailandeză și așa mai departe.
—Naomi, voi două sunteți interesate de evoluția machiajului sau de cea a costumelor de-a lungul timpului?
—Machiajul nu este un moft, am studiat și am înțeles că este strâns legat de costumul tradițional pe care îl poartă femeia și de poziția ei în societate. Este o imagine per ansamblu, o parte importantă a identității.
—Putem vorbi de trăsături definitorii pentru fiecare nație? De exemplu, armencele au sprâncenele arcuite, stufoase, pomeții proeminenți, părul bogat și lung, ochii migdalați.
—Evreicele au și ele părul lung, creț. Și-l întrețin cu uleiuri de argan, de șofran, săruri minerale. Depinde și de regiunea unde locuiesc. Atenția evericelor orientale se îndreaptă spre ochi, spre tușul negru obținut înainte vreme din cărbune. Evreicele ultraortodoxe nu se prea machiază în general. Sunt diferite tradiții legate de machiaj peste tot în lume în funcție de zona geografică, de religie, de climă și de cultură.
—La ce uleiuri apeleză femeile în general?
—Andreea, în Israel, există uleiuri obținute artizanal, fie din fructe sau legume, fie din semințe, și săruri. Mersul la mare în această țară este benefic pentru aspectul exterior. Și în Cipru sunt produse renumite din ulei de măsline sau alte uleiuri, creme fără conservanți.
—Să vorbim și despre podoabe.
—Evreicele spre deosebire de armence poartă multe bijuterii din aur. Sunt inele legate de brățări, tipic orientale, steaua lui David, hamsa, mâna lui Dumnezeu. Și în Armenia și în Israel sunt multe tarabe cu bijuterii, prețul cărora poate fi negociat îndelung. Sunt și cercei voluminoși, uneori cu franjuri, alteori cu pietre. Știu că armenii iubesc mult argintul și au podoabe interesante pentru gât. La evreice este important și turbanul care se face dintr-un voal.
—Dana Eliza, cum ai colaborat cu Naomi și cu celelalte actrițe?
—M-am inspirat din tot ce mi-au arătat Naomi și Armine Vosganian, m-am documentat și eu, am ales culorile pentru machiaj în funcție de costumele lor. Am căutat să evidențiez trăsăturile specifice ale fiecăreia și să pun în valoare cumva prin fotografie costumația aleasă. Chiar și look-ul poate vorbi despre culturi diferite, despre preocupări și puncte de interes. Am putut îmbina arta fotografiei cu cea a machiajului. De exemplu, nu puteam recrea atmosfera armenască numai cu ajutorul machiajului. Toate elementele costumului, culorile, lumina m-au ajutat să o plasez pe Armine în povestea armenească. Proiectul se va finaliza și cu un album care ne va oferi informații în plus despre costumele diferitelor popoare, despre machiaj și nu îl ultimul rând despre fotografie.
—Armine, câte ne spune costumul armenesc?
—Totul depinde de zona geografică. Armencele din Tiflis purtau rochii mult mai strâmte, un voal până la umeri, mai scurt prins de o bandană rigidă. Costumul armenesc, taraz, pe de altă parte, este format dintr-o rochie lungă până în pământ cu mâneci lungi, un sorț, gognots, legat deasupra cu motive armenești de o culoare în contrast cu rochia, apoi pe cap este așezat tarazi hamalir. El conturează capul. În Imperiul Otoman, armencele purtau un voal mult mai lung. În fotografiile mele din acest proiect, port o salbă argintie care este omniprezentă. Exista și o salbă cu monede cu fața lui Tigran cel Mare. Machiajul din trecut, la armence, nu era așa complex, acordându-se o atenție mai mare podoabelor. Culorile hainelor tradiținale ale acestor femei sunt vibrante. După 1991, în Armenia a început să se acorde o atenție deosebită și machiajului.
—În cultura armeană, sunt foarte importante dansurile tradiționale care reconstituie atmosfera epocilor trecute.
—Reprezentative pentru fete sunt Dansul Miresei, Uzundara, Dansul Lalelelor, Kakachner, Enzeli, Tavigh, Gjutak. Mișcările femeilor sunt foarte grațioase, accentul nu cade pe senzualitate, ci pe ținuta demnă. Nu lipsesc niciodată bijuteriile, dar ele renunță la lanțul care atârnă sub bărbie. Există în Armenia, centrul Teryan care se ocupă cu revitalizarea costumelor armenești. Fotografiile realizate în cardul proiectului se găsesc pe site-ul http://danaelizaserdean.com și sunt rodul unei documentări îndelungate.
—Mulțumesc Naomi Guttman, Dana Eliza Serdean și Armine Vosganian, sper să ne revedem la verinisajul expoziției și la lansarea albumului.
Interviuri realizate de Andreea Barbu