Moştenirea lăsată de Mechitar, conservată şi îmbogăţită de stareţii care i-au urmat, se cuvine preţuită şi valorificată. Insula San Lazzaro şi-a dobândit notorietatea pentru că întregeşte imaginea despre armeni, atrăgând în acelaşi timp atenţia asupra artiştilor locali care au contribuit la reabilitarea şi decorarea mănăstirii. Splendoarea naturii şi multitudinea de comori alcătuiesc un teritoriu pasionanat şi un spaţiu de emulaţie care emoţionează privitorul.
În funcţie de evenimentele care au traversat Europa, interesul pentru istoria şi cultura armenilor nu a scăzut niciodată, chiar dacă uneori s-a manifestat mai discret. Contribuţia esenţială a abatelui Mechitar la fondarea mănăstirii şi la transformarea ei într-un puternic centru cultural şi religios este recunoscută şi apreciată astăzi. Imensa colecţie de manuscrise, cărţi rare şi lucrări valoroase aflate pe insula San Lazzaro atestă efortul excepţional, perseverenţa şi tenacitatea călugărilor mechitaristi. Astfel, profitul celor care vizitează acest loc unde sunt tezaurizate artefacte importante este însemnat.
Zărită imediat după coborârea din vaporetto, statuia din bronz a abatelui Mechitar, realizată în 1962 de sculptorul Antonio Baggio, este aşezată pe un soclu înalt din marmură albă. Mănăstirea, care dăinuie de trei sute de ani, are o colonadă ce înconjoară o grădina elegantă, în centrul căreia se află o fântână din secolul al paisprezecelea. Din 2009, colonada găzduieşte o expoziţie de fotografie permanentă intitulată Armenia, ce include lucrări realizate de Grazziela Vigo. Tot aici se află bustul din bronz al marelui poet şi cărturar Ghevont Alişan, sculptat de Carlo Lorenzetti.
În partea de est a coloanelor dorice, un pasaj conduce către biserica sfântului Lazăr care a conservat stilul gotic al edificiului ridicat în secolul al paisprezecelea cu naos şi două nave având şase coloane cilindrice. Absida, lărgită în 1899, are în centru trei vitralii, înfăţişându-i pe sfinţii Lazăr, Sahag şi Mesrop Mastoţ. În faţa altarului este aşezat mormântul fondatorului mănăstirii, abatele Mechitar. În interiorul somptuoasei biserici ca şi în alte încăperi se află lucrări remarcabile prin perfecţiunea execuţiei şi acurateţea dispunerii, semnate de pictori veneţieni precum Francesco Zugno, elev al celebrului Giambatista Tiepolo, Domenico Fedeli, Jacopo Negretti. Sfinţii Grigore Luminatorul, Hripsime, Vartan, Grigore din Narek, Nerses cel Mare sunt la rândul lor reprezentaţi în acest lăcaş de cult. În sala de mese, situată în partea dreaptă a mănăstirii, impresionează tablourile “ Ultima cină”de Antonio Novelli, “Martiriul sfântului Ştefan”de Santo Piatti şi portretul din mozaic al lui Mechitar. Forţa plastică a acestor lucrări de mari dimensiuni are o importanţă covârşitoare pentru că sugerează biruinţa credinţei.
Aşa-numita scară a lui Mechitar poate fi găsită în partea de est a mănăstirii şi ea conduce spre primul etaj unde se află biblioteca şi muzeul. În acest unives misterios vizitatorul trebuie să fie atent la pulsul culturilor din care provin exponatele.
De altfel, în mod firesc, pe insula San Lazzaro, la ceremoniile religioase a căror notă profundă m-a copleşit, în mănăstire sau în grădină pot fi trăite şi momente de graţie. Parfumul lor ca şi aroma dulceţii de trandafiri pregătită în mod tradiţional de călugării mechitarişti în luna mai nu se estompează în timp.
Andreea Barbu
Notă
In numărul viitor al revistei Ararat urmează prezentarea bibliotecii, a muzeului şi a altor săli situate la primul etaj al mănăstirii San Lazzaro.