Sharing is caring!
,, Aceste evenimente vorbesc atât despre trecut cât și despre prezentul și viitorul acestei comunități.’’ Interviu cu Cristian Lazarovici, președintele sucursalei Botoșani a Uniunii Armenilor din România.
Domnule Lazarovici, în luna septembrie ați organizat la Botoșani, orașul dumneavoastră natal, trei manifestări culturale, simpozionul Meșteșuguri armenești din Transilvania, concursul de pictură Andronic Țăranu și o expoziție de fotografie. Ce impact au avut aceste evenimente?
Toate aceste manifestări de ordin cultural au darul de a readuce în memoria noastră, a tuturor ceea ce este reprezentativ pentru noi armenii. În acest an, ne-am propus să ne reamintim de vechii artizani armeni, precum cei care produceau și vindeau cafea și zaharicale sau vechii mezelari cu rețetele lor fabuloase de ghiudemuri și pastrame păstrate din generație în generație și nu în ultimul rând, mesteșugul țesutului manual de covoare. Ca de fiecare dată, activitățile organizate la Botoșani au ecou, drept dovadă stă și faptul că în cadrul concursului de arte plastice am avut și participanți din alte localități.
Domnule Lazarovici, câte covoare armenești lucrate manual la Gherla au fost expuse la Muzeul Etnografic?
Am expus un număr de 12 covoare cu modele diferite. Aceste modele sunt tradiționale din zonele de unde au plecat armenii, fie că au plecat din Iran (Persia) sau estul Anatoliei și-au păstrat denumirile zonelor de proveniență. E drept că în ziua de azi nu se mai pune atât accent pe această producție de covoare, dar ce putem afirma cu tărie este faptul că tainele și frumusețea aceastei industrii a covoarelor persane a pornit de la vechile ateliere armenești de la Gherla. Această industrie s-a dezvoltat în perioada regimului comunist, astfel încât aceste produse erau trimise la export și aduceau beneficii însemnate statului român. Din păcate, acest flux de producție s-a înterupt și astfel s-au pierdut și beneficiile materiale, dar și locurile de muncă.
Cum a fost întâlnirea vizitatorilor cu domnul Bedros Krucian, ultimul covorar armean din Gherla?
Domnul Bedros este un armean transilvănean tipic, simpatic, tot timpul cu glume pregătite să-ți descrețească fruntea, dornic să-și deschidă sacul cu vechi povești despre armenii ardeleni. Dacă îi trece pragul casei vreun armean, el are tot timpul pregatit puțină “basturma” cu “cemen”. Cine altcineva putea să ne introducă în această lume a covoarelor armenești mai bine decat domnul Bedros Krucian, a cărui bunic și tată, supraviețuitori ai genocidului, au reușit să întemeieze, alături de alți covorari armeni, mici ateliere în care mâna de lucru era familia, de la mic la mare.
Vizitatorii au fost încântați să audă aceste povești mai ales că el a venit însoțit de documentul care i-a salvat pe tatăl și bunicul său, Pașaportul Nansen.
Domnule Lazarovici, cum s-a desfășurat concursul de pictură pe teme armenești?
Concursul de arte plastice “Andronic Taranu” este la ediția a doua și l-am dedicat anul acesta Zilei Nationale a Republicii Armenia, 21 septembrie. Acesta a avut două secțiuni: artiști plastici consacrați și elevi de liceu. Participanții s-au înscris în luna iunie și au avut la dispoziție trei luni pentru documentarea și realizarea unei lucrări cu tema “comunitatea armeană din Botoșani și Romania”: obiceiuri și tradiții, monumente istorice, personalități, simboluri, etc.
Anul acesta, am avut din rândul expozanților artiști din Iași, Baia Mare și București, iar lucrările au fost de o calitate artistică deosebită.
În cadrul expoziției, am avut și o prezentare de fotografie aparținând Andreei Tanase din colecția “Armeni din România”.
Care a fost fotografia dumneavoastră preferată din cadrul expoziției Andreei Tănase?
Andreea are o colecție bogată de fotografie din care am încercat să selectăm împreună câteva representative pentru acest eveniment. Pot să spun că m-au impresionat toate, sunt de o foarte bună calitate. Dar una mi-a atras atenția, cea cu o veche Evanghelie, poate și din perspectiva că la Botoșani a existat una similară datată de la anul 1351.
Domnule Lazarovici, în ce măsură credeți că aceste trei evenimente au reușit să spună povestea armenilor din România?
Aceste evenimente vorbesc atât despre trecut cât și despre prezentul și viitorul acestei comunități.
Am vorbit despre trecut prin poveștile covoarelor armenești, despre prezent și viitor prin fotografiile și picturile realizate de artiștii plastici.
Așa cum a spus și unul dintre cei prezenți, această expoziție este “vie” și poți citi istoria și obiceiurile armenești vizitând aceste expoziții.
Interviu realizat de Andreea Barbu
fotografiile din arhiva UAR Botoșani se găsesc aici.