Sharing is caring!

Vasken Eskijean
Vasken Eskijean

– Care este istoria bisericii apostolice armene din Lyon? De ce se numește Surp Hagop (Saint Jacques)?

– Nouă ani a durat ridicarea acestei biserici. Totul a început în 1954 și s-a finalizat în 1963. Sub terenul cumpărat  de armenii din Lyon trece râul Rize de aceea a fost necesară montarea mai multor piloni și s-a prelungit durata construcției. Inițial suma adunată de cei care locuiau aici nu a fost suficientă și arhiepiscopul Manoukian din Paris a apelat la familia Hagopian care a completat banii necesari. Iată de ce biserica situată pe strada André Philip la numărul 295 se numește Surp Hagop. La început erau doar doi preoți, iar mai târziu, în 1973, a sosit și un episcop, David Sahaghyan, considerat astăzi una dintre personalitățile din Franța, din secolul al douăzecilea. Cu timpul, în orașul Lyon s-a dezvoltat o comunitate armeană puternică, de altfel, ca și la Paris sau la Marsilia. În anii optzeci, acest episcop a plecat în Argentina, apoi la Geneva, ulterior în Germania și în final la Ierusalim, orașul său natal, unde a devenit Lusararabet, adică al doilea ierarh ca importanță după Patriarhul de Ierusalim. După o perioadă a revenit la Lyon, bolnav fiind și a decedat în 2016, la 15 martie, la optzeci și unu de ani. În schimb, în anii optzeci, după plecarea acestui episcop, a venit în orașul nostru Monseniorul Norvan Zakarian care a devenit ulterior Întâistătătorul Eparhiei Armene din Franța. Douăzeci și nouă de ani a rămas episcop în Lyon, ocupându-se și de bisericile din jurul frumoasei noastre localități. Există șapte biserici în această regiune, ele sunt funcționale, cele mai cunoscute sunt la Saint Étienne, Grenoble, Valence, iar la Vienne într-o biserică catolică, o dată pe lună se desfășoară o slujbă religioasă pentru armeni. La Saint Étienne a slujit o vreme PS episcopul Datev Hagopian care acum este Întâistătătorul Eparhiei Armene din România. Îl felicit pentru pelerinajele pe care le întreprinde ca și pentru Conferința Tineretului Armean pe care a organizat-o la Suceava în 2017.

– Cum au fost construite aceste biserici? Dar Școala Markarian-Papazian?

– Toate aceste lăcașuri de cult au fost construite cu participarea financiară a celor din comunitatea armeană. Monseniorului Norvan Zakarian îi datorăm în Lyon fondarea Școlii Markarian-Papazian care are patru etaje și este situată foarte aproape de biserica apostolică.

Biserica armeană din Lyon

– În ce an a fost deschisă școala și câti elevi frecventează această instituție de învățământ?

– În 1988, când a fost deschisă școala a avut doar nouă elevi. În 2018, avem două sute două zeci de elevi, ceea ce nu este deloc puțin . Nu toți acești elevi locuiesc în Lyon, ei vin din toată acestă regiune Ron- Alpi și merită apreciați pentru perseverența și efortul lor. O altă reușită constă în faptul că în anumite colegii se poate învăța limba armeană ca limbă străină, precum engleza, germana, italiana sau spaniola. De exemplu, la un colegiu celebru din zonă numit Charles de Foucauld există douăzeci și șapte de elevi care studiază acestă limbă. În 2008, Catolicosul Karekin al Doilea l-a numit pe Monseniorul Zakarian primul Întâistătător al Eparhiei Armene din Franța. Ulterior în această funcție a fost numit ÎPS Vahan Hovannesian. Dintotdeauna rolul bisericii armene a fost foarte important pentru că Armenia și-a obținut independența abia în 1991. După Genocid, în 1921, au început să vină supraviețuitori. Primii au sosit la Marsilia, apoi după 1927 au urcat pe valea Ronului și s-au instalat în Lyon ca și în orășelele din apropiere, de exemplu, la Saint Étienne. Și-au găsit de lucru, si-au întemeiat familii, au fondat organizații precum UGAB, case de cultură armene, La Croix Bleu și multe comitete. Ulterior au fost înființate școli pentru învățarea limbii armene care au funcționat pe lângă biserici. Cursurile erau fie miercurea, fie sâmbăta. În plus în Décines Charpieu și Villeurbanne se află acum câte o casă de cultură a armenilor, există sediul UGAB în Place Bellecour în Lyon și o serie de asociații pentru consevarea armenității și organizarea de simpozioane, conferințe și alte întâlniri pe teme culturale și istorice. Comunitatea din Franța a avut un rol important în demersurile pentru recunoașterea Genocidului mai ales prin filialele CCAF. Ca urmare a acestor eforturi, în 2001, Jacques Chirac a semnat Declarația de recunoaștere a Genocidului. În continuare suntem preocupați de a face cunoscute evenimentele din istoria dramatică a armenilor. Chiar în centrul Lyonului, în  Place Antonin Poncet se află Memorialul Genocidului. Acest ansamblu grandios este reprezentativ pentru orașul nostru. Primăria a plătit cincizeci și trei de mii de euro și au contribuit și armenii pentru construirea sa cu o sută de mii. În fiecare an la douăzeci și patru aprilie după slujba religioasă de la biserica apostolică Surp Hagop are loc în Place Antonin Poncet o manifestare amplă dedicată victimelor Genocidului la care participă și primarii din Bron, Villeurbanne etc. 

Memorialul dedicat Genocidului in Lyon

– Cine este autorul acestui complex?

Arhitectul din Argentina, Leonardo Basmagian. Inițial au existat mai multe proiecte, dar acesta a fost câștigător. Tuful și piatra au fost aduse din Armenia, iar textele a fost scrise de autori armeni. Este meritul orașului Lyon faptul că în fața acestui ansamblu sunt comemorate și victimele altor genocide care au urmat celui care a debutat în 1915. De-a lungul timpului au organizat manifestări ucrainenii, africanii și evident alte popoare. Ansamblul a fost inaugurat într-o zi simbolică, la douăzeci și patru aprilie 2006  cu participarea primarului și a ministrului Pierre Bell, dar pentru păstrarea sa în acest loc au fost necesare mai multe procese complicate. Câștigarea lor a implicat participarea celor trei biserici armene din Lyon, apostolică, protestantă, catolică, dar și a tuturor organizațiilor din Franța. Șefii eparhiilor armene din alte țări au susținut, la rândul lor, această cauză, implicându-se în rezolvarea ei.      

– Unde în Franța mai există astfel de monumente?

– În Décines-Charpieu se află cel mai vechi memorial din Europa dedicat Genocidului. Construcția monumentului a  început în 1965, autorul fiind sculptorul lionez Robert Darmas. Acest monument a fost inaugurat în 1972. La Vienne, de asemenea există un memorial ridicat în 1982. De altfel, pe lângă bisericile apostolice există de obicei khacikaruri. În luna mai, în 2018 și la Lyon, lângă biserica noastră a fost montată o asemenea cruce imensă din tuf adusă din Armenia.

Vasken Eskijean diaconul 24 aprilie 2018

– Există în Franța cimitire armenești?

– Nu există anume cimitire armenești în Franța ca de exemplu în Europa de Est sau în Orient. Știu că în România sunt mai multe cimitire administrate de parohii.

– În prezent câți armeni sunt în Franța?

– Peste cinci sute de mii. Au fost mai multe valuri importante de emigranți, este vorba de supraviețuitorii Genocidului, apoi cei din Iran și ulterior cei din Liban care au sosit în urma războiului, printre care mă număr și eu care am venit în 1982. Sigur, după 1990 au sosit mulți din spațiul exsovietic, din Armenia, Georgia, Rusia, cei numiți adesea hayastanți. Nu putem să-i ignorăm nici pe cei veniți după 2010 din Siria. Există însă și fenomenul invers al celor din Franța care au ales să devină oameni de afaceri în Armenia.

– La biserica apostolică din Lyon vin în general mulți enoriași?

– Avem suficienți fideli, care vin în mod special să se roage. Alții sunt prezenți la slujbă pentru a-și cultiva armenitatea. La marile sărbători precum Floriile, Paștele sau Crăciunul biserica este arhiplină. Sunt și vizitatori care vin să admire vitraliile realizate de Jean Coquet, frescele și icoanele. Patronul acestei biserici este Sfântul Ierarh Iacob, Episcopul din Nisibe de aceea subiectul unui vitraliu se referă la un episod din viața sa. Celelalte vitralii sunt dedicate sfinților Bartolomeu, Tadeu, Grigore Luminătorul, Mesrob Mashtots, Ștefan, și conțin numeroase simboluri. Sunt mândru că la Lyon avem un post de radio, o revistă intitulată France Arménie, alta bisericească numită Surp Hagop, site-ul Nouvelles d’Arménie.

IPS Vahan Hovannesian in biserica din Lyon

– Cui îi datorați profesia de diacon?

– M-am născut în Damasc, mama mea a fost libaneză. Ambii mei părinți s-au străduit în Franța să-si păstreze armenitatea. La început am cântat în corul bisericii, am antrenat tinerii din UGAB, apoi am devenit diacon(sargavak) în 2001. În diaspora rolul bisericilor apostolice este enorm ca factor coagulant al comunităților armene. Preoții studiază fie la Ecimiadzin, fie la Ierusalim pentru a le vorbi tinerilor despre vasta cultură armeană, despre strămoșii lor ca și despre necesitatea apropierii de biserică. În plus, la Lyon există Școala Marcarian-Papazian unde predăm religia, organizăm întâlniri cu elevii, avem programe speciale. Trimitem elevi în Armenia pentru a cunoaște realitățile „la cald”, dar și pe cei din alte comunități. În fiecare an sărbătorim Vartananțul cu alte biserici.

– Există ansambluri de dans tradițional în principalele orașe?

– Da, la Marsilia, Paris și evident, Lyon. Cei din orașul nostru au repetiții vinerea și spectacole de două ori pe an. Armenii din Franța știu dansul kochari.

– Ce vă mai propuneți?

– Să organizăm expoziții și spectacole cu artiști din Armenia, dar toate acestea costă foarte scump. În martie 2018, în Lyon a fost un recital al cunoscutului interpret Aram Mp3 la care bineînțeles am fost prezenți.

– Vă mulțumesc pentru bogatele informații, pentru căldura cu care m-ați primit și sper cât de curând să revin în Lyon pentru a fi prezentă la ceremoniile religioase. Am fost impresionată de faptul că știți atât de multe despre episcopul Datev Hagopian.  

 

Interviu și fotografii de Andreea BARBU

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *