În Lyon, Marsilia, Nisa, în localitățile mai mici de pe valea Ronului, cum sunt Grenoble, Valence, Vienne, Villeurbane, în jurul Parisului, în Alfortville, Clamart, Chaville, Issy-les-Moulineaux există denumiri precum rue d’Arménie, rue Père Komitas, rue du 24 Avril 1915. Unele parcuri, piețe și străzi mai ales după anul 2000 au primit nume legate de comunitatea armeană. Astfel, acum în Avignon se află rue d’Erevan, rue Elise Dalanian, rue Meline et Missak Manouchian, în Baumont, rue Hrant Dink, în Benerville-sur Mer, parcul Calouste Gulbenkian, în Clamart, Jardin du Docteur Hadjadour Damlamian, în La Ciotat, rue Roger Aharonian, în Marsilia, bulevardele Ararat și Charles Zeytountzian, în Romans-sur-Isere, parcul Sevan și jardin d’Arménie, în Valence, parcul Ijevan și rue Dr. Marc Koharian, în Viroflay, rue Zabel Essayan. Sunt doar câteva exemple, prea puține de fapt, aduse în sprijinul temerității, îndârjirii de a crede în sacralitatea unor proiecte, spiritului novator și științei armenilor de a se menține în atenția lumii. Prin intermediul acestor denumiri, istoriile personale nu se mai ascund în spatele unor cifre, sunt redate lumii, circulă nestingherite și crează spații largi, deschise diversității.
Este cunoscut faptul că după anul 1920, în urma evenimentelor din Imperiul Otoman, o parte din refugiații armeni a sosit inițial la Marsilia, ca apoi să se răspândească pe valea Ronului, dar și în jurul Parisului. A fost o coincidență fericită pentru că dezvoltarea rapidă a ramurilor industriale a condus implicit la sporirea forței de muncă. Inițial acești armeni refugiați au lucrat în domeniul industriei grele, iar după anii treizeci, ademeniți de câștiguri mai mari s-au orientat către industria textilă, cea a încălțămintei, dar și spre domeniul comerțului. La început, au trăit în locuințe închiriate, insalubre, dar după anul 1930 în marile orașe au apărut asociații culturale, cartiere armenești și biserici apostolice. Prima generație ajunsă în Franța deși a muncit în uzine s-a străduit să-și trimită copii la școli renumite, anume pentru ca ei să-și poată croi o viață mai bună și poate mai ușoară. Bineînțeles, și înainte de anul 1920 au trăit mulți armeni în Franța, dintre ei putând fi amintiți Jean Althen, Calouste Gulbenkian, Boghos Nubar Pasha sau chiar Alexander Mantașev, om de afaceri din Tbilisi. De-a lungul întregului secol al douăzecilea, au continuat să vină din Armenia, Liban, Iran,Turcia și Siria pentru a se stabili definitiv într-o țară unde se puteau afirma plenar. Astăzi, armenii de pretutindeni se mândresc cu personalități precum Charles Aznavour, Marc Aryan, Jean Carzou, Francis Kourkdjian, Michel Legrand, Alain Manoukian, Melik Ohanian, Michael Vartan, Henri Verneuil. Sigur aceste celebrități au beneficiat de întâlniri providențiale precum cea a lui Aznavour cu Edith Piaf, cea a lui Verneuil cu Fernandel sau Jean Gabin, cea a lui André Manoukian cu soția sa, Stephanie. Cei doi stabiliți în stațiunea cosmopolită Chamonix-Mont-Blanc organizează anual Cosmojazz festival, un eveniment cu răsunet internațional. Din această enumerare nu pot lipsi superstarurile Alice Sapritch, Sylvie Vartan, Hélène Segara și nici Anita Caracotchian Conti, prima femeie oceanograf din Franța, autoare a unor studii și volume științifice remarcabile. Demn de amintit este faptul că a fost și prima femeie din marina franceză pentru care a fost concepută o uniformă specială. Soție a diplomatului Marcel Conti, cunoscută cu porecla Doamnă a mărilor, a avut posibilitatea în cadrul călătoriilor în jurul lumii să studieze fauna acvatică și să descopere specii de pești necunoscute în țara sa. De asemenea, a atras atenția asupra efectelor negative ale pescuitului industrial. De-a lungul lungii sale existențe pe lângă preocuparea pricipală legată de lumea acvatică a fost jurnalistă, scriitoare, cercetătoare, dar și fotograf talentat. În prezent, un liceu din Bruz și un colegiu din orașul Saint-Nazare îi poartă numele.
Jean Althen (Hovhannes Althounian) este este o altă personalitate de origine armeană, un agronom strălucit care a venit în Franța din Iran în secolul al optsprezecelea, aducând cu sine roiba care a fost folosită ulterior la vopsitul hainelor pe scară largă. O statuie din bronz a sa se află la Avignon și o alta realizată de Marcella Krats în comuna Althen-des- Paluds.
Toate acestea atestă prețuirea imensă a francezilor față de armeni, prietenia solidă și profundă dintre aceste țări. Diaspora armeană din Franța este activă și omniprezentă în mediile economice, politice, culturale și artistice.
De altfel, la douăzeci și patru ianuarie 2018, în Strasbourg, în fața clădirii Consilului Europei a fost amplasat un khacikar înalt de trei metri, realizat de sculptorul Artak Hambardzumyan. Monumentul oferit în dar de Republica Armenia reprezintă o copie a unei cruci de piatră din secolul al optsprezecelea. Asemenea khacikaruri pot fi întâlnite pretutindeni în Franța nu doar în imediata apropiere a bisericilor apostolice, ci și în piețe sau parcuri. În Versailles, la numai douăzeci de kilometri de Paris, de exemplu, destul de aproape de Palatul Regelui Soare, în parcul Primăriei, la 30 mai 2010 a fost montat un khacikar realizat de Maxime Kevorkian. Peste douăzeci cruci din tuf sau bazalt există în comunele și orașele mici de lângă capitala Franței. În splendidele grădini de la Versailles se află două statui din marmură aparținând regilor Armeniei, Tigran al ll-lea și Trdat (Tiridates).
În plus, asociațiile culturale militează permanent pentru ca mai multe străzi să primească nume ale personalităților de origine armeană care s-au afirmat pe plan internațional sau doar au fost buni cetățeni în slujba localităților în care au trăit. Un exemplu elocvent în acest sens este cel al medicului generalist H. Dalmanian, primul armean sosit în Clamart în 1917. Peste cincizeci de ani a oferit servicii medicale exemplare de aceea parcul situat în spatele Coservatorului din micul oraș îi poartă numele. Acest frumos parc, având o suprafață de trei mii de metri pătrați are și câțiva stupi pentru menținerea biodiversității.
Prea puțin cunoscut în Normandia, în localitatea Benerville-sur-Mer este parcul Calouste Ghiulbenkian, având treizeci și trei de hectare. Cumpărat în 1937 de celebrul om de afaceri și amenajat de arhitectul peisagist Achille Duchene prin îmbinarea stilului clasic al grădinilor franceze cu aranjamentul natural al celor engleze și cu farmecul celor italene, acest parc este astăzi un loc magic. Din 1955, de la moartea proprietarului până în 1973 a fost administrat de Fundația Gulbenkian și apoi donat orașului Deauville.
Astăzi, antreprenori curajoși armeni există aproape în fiecare oraș din Franța. Melkoun și Mouchegh Petrossian s-au numărat printre primii care s-au încumetat, au deschis restaurante și magazine, la început în Paris, apoi în Lyon, în Belgia, în Statele Unite ale Americii, în Emiratele Arabe Unite. Produsele comercializate de ei, precum caviar, foie gras, trufe, ciocolată, brânzeturi, băuturi fine sunt printre cele mai căutate și apreciate. Petrosienii au știut să întrețină relații bune cu Uniunea Sovietică și apoi cu Federația Rusă pentru a aduce în țara de adopție cel mai bun caviar. În Paris sunt renumite și magazinele lui Francis Kourkdjian, creatorul parfumului Le Male, unul dintre cele mai vândute în lume. În 2009, după ce a creat peste o sută de parfumuri, a fondat împreună cu Marc Chaya Maison Francis Kourkdjian.
Indisolubil legați de arta Orientului și a Islamului au fost frații Kevorkian. În 1923, la Paris, între Luvru și Place de la Concorde, pe Quai Malaquais, la numărul 21, Carnig Kevorkian a înființat o galerie. În asociație cu el, fratele Hagop la New York a reușit să adune o colecție impresionantă de artă islamică. Din 1964, galeria din Paris e administrată de Anne Marie Kevorkian, fiica lui Carnig, iar din 2006 s-a alăturat Carinne Kevorkian. Ambele sunt membre în Compania Națională a Experților, iar Corinne face parte din Asociația Internațonală a Dealerilor de Artă Veche și din Sindicatul Național al Anticarilor. Clienți ai Galeriei Kevorkian sunt atât pasionații, cât și Muzeul de Artă Islamică din Qatar, Muzeul Babier-Mueller din Elveția care își imbogățesc permanent colecțiile.
Aceste puține exemple sunt grăitoare pentru tenacitatea, ingeniozitatea și clarviziunea armenilor care s-au stabilit pe pământul Franței.