Mai multe picturi de Monet, inclusiv lucrarea la care celebrul impresionist ținea enorm, intitulată Câmp cu maci, sunt expuse în sala douăzeci a muzeului d’Orsay, aflat chiar la vest de Beaux-Arts, pe malul Senei. Fără a pune pe tapet mult discutata problemă a culturilor mici, periferice, putem constata cu amărăciune faptul că tabloul Maci al pictorului Martiros Sarian a rămas aproape necunoscut, deși autorul său a slujit exemplar arta. Iată un motiv în plus care atestă necesitatea unei noi clădiri impunătoare pentru Galeria Națională a Armeniei, în pofida problemelor financiare ale lumii de azi, a prejudecăților, a tiparelor și clișeelor existente. O echipă de specialiști care să dea dovadă de dinamism pentru a propune mereu noi teme, fără a perturba circuitele obișnuite, dincolo de abordarea cronologică a domeniului artelor plastice ar dubla în mod fericit acest demers.
De asemenea, exponate adecvat puse în valoare prin poziție și lumină, însoțite de explicații punctuale și concise grupate în secțiuni ar explica atât dezvoltarea artei armene cât și legăturile cu Occidentul. Oferta noii instituții trebuie să fie îmbietoare, chiar savuroasă, având picanterii artistice, totul în folosul privitorului, obișnuit ca la muzeul d’Orsay să navigheze prin spații eclectice datorită unor artiști importanți din avanscena istoriei culturale. În actuala formă, galeria contribuie la faima Erevanului prin unicitatea artefactelor și insolitul lor, demersul de promovare, neputând fi lăsat doar în seama unor instituții private și a unor entuziaști.
Lucrări cu tematică religioasă, mitologică și istorică, scene de gen, portrete, naturi statice, peisaje și picturi abstracte compun copleșitorul patrimoniu al acestei galerii, din care nu lipsesc nume precum Tintoretto, Guercino, Bernardo Strozzi, David Teniers cel Tânăr, Jan Van Goyen, Pieter Claesz, Jean-Honore Fragonard, Francois Druet, Robert Hubert, Théodore Rousseau, Gustave Courbet, Rockwell Kent. În cadrul secțiunii dedicate artei europene sunt expuse lucrări reprezentative pentru toate curentele artistice importante și școlile care au marcat cultura lumii. Tabloul lui Tintoretto Apollo și Pan ilustrează cu asupra de măsură tendințele tipice Renașterii. Tema mitologică, legătura omului cu natura, maniera luxuriantă de a picta sunt caracteristice nu numai școlii venețiene, ci și stilului artistic timpuriu al lui Tintoretto plin de optimism și armonie. Arta din secolul al șaptesprezecelea este reprezentată mai ales de lucrări ale maeștrilor Giovanni Guercino și Bernardo Strozzi la care influența barocului este evidentă. Se remarcă în cadrul colecției și diferitele reprezentări ale Fecioarei Maria, temă predilectă a pictorilor italieni ai acestei perioade. Școlile flamandă și olandeză care au cunoscut o înflorire deosebită în secolul al șaptesprezecelea s-au aflat la rândul lor sub influența barocului. Predilecția pentru decorarea excesivă, dinamism și imagini mari se poate constata și în tablourile din galerie.
Cele mai multe sunt în secțiunea europeană tablourile pictorilor francezi, acoperind o lungă perioadă, din secolul al optsprezecelea până în prezent. Mai des întâlnite sunt peisajele și scenele de gen în pofida naturilor statice. Compozițiile renumiților artiști Jean-Honore Fragonard, Francois Druet, Charles-André van Lou și Jean-Baptiste Greuze, reprezentative pentru secolul al optsprezecelea alcătuiesc o parte consistentă a colecției, ilustrând atmosfera timpului plină de senzualitate și apetență pentru plăcerile vieții. Rinaldo și Armida de Fragonard este considerată și astăzi o capodoperă a stilului rococo. Maniera flamboaiantă de a trata imaginea, finețea liniilor, nuanțele de verde și roz, frumusețea portretelor determină valoarea artistică a acestei lucrări. Théodore Rousseau, fondatorul Școlii de al Barbizon, specializat în pictura peisagistică este prezent în galerie cu un tablou din perioada timpurie a creației sale. Accente realiste se simt și în lucrarea lui Gustave Courbet intitulată Portretul unei fete. Firește, există și lucrări reprezentative pentru timpurile moderne ale artiștilor francezi, spanioli, englezi și români. Colecția de sculptură europeană cuprinde opere realizate de Antonio Canova, Giovanni Dupré, Albert Wolf, Jean Antoine Hudon și August Rodin. Creațiile din marmură sau bronz ilustrează diferitele tendințe care au influențat acest domeniu.
Colecția de artă rusă a galeriei include lucrări ale pictorilor Feodor Rokotov, Ilia Repin, Valentin Serov, Pavel Kuznețov, Vasili Kandinski, Marc Chagall pentru a da doar câteva exemple. În plus, icoane din secolele șaisprezece, șaptesprezece permit vizitatorului să cunoască specificul acestei culturi. Multe dintre portretele artiștilor ruși au dincolo de valoarea artistică o importanță istorică deosebită. Nu pot fi trecute cu vederea nici compozițiile realizate în perioada sovietică pentru că dau seamă despre esența istoriei recente. Indiferent de riscuri, au fost creatori care au făcut vizibile lucrurile așa cum erau. Pare normal ca la finalul unei vizite într-un muzeu, să putem înțelege cât dintr-un artist se arată într-un tablou și cât rămâne necunoscut.
(va urma)
Andreea BARBU