Bogdan Hovannesyan este grafician, sculptor, realizator de khacikaruri. Trăiește în Vanadzor, oraș situat în nordul Armeniei, pe valea râului Pambak, la o distanță de o sută douăzeci și opt de kilometri de Erevan. Oricine este binevenit în atelierul său înțesat de lucrări din ghips, lemn, metal, tuf, bazalt și granit. Descendent al unei familii de cioplitori în piatră, optimist incurabil, promotor înfocat al culturii armene, Bogdan Hovannesyan își asigură posteritaea prin lucrări care sunt amplasate pe mai multe continente. În 2018, a participat la Smitshonian Folklife Festival în Washington DC, iar un an mai târziu s-a aflat în România la Festivalul Strada Armenească. Khacikarul din tuf finalizat în cadrul acestui eveniment a fost dăruit la sfârșitul anului 2019 Palatului Parlamentului cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la întemeierea Uniunii Armenilor din România. La 16 decembrie la recepția organizată cu prilejul acestei aniversări, oficialități din mai multe țări au putut admira sculptura lui Hovannesyan.
Este lesne de constatat faptul că după anul 2000 au fost aduse din Armenia în România mai multe monumente comemorative de acest gen și montate în apropierea bisericilor armene, în cimitire, în spații publice urbane. În general, aceste lucrări din tuf cărămiziu au în centru o cruce înconjurată de motive geometrice sau vegetale. Uneori scuptorii la ora actuală combină elemente tipice mai multor regiuni armenești pe care le stilizează. Un khacikar reține mult atenția privitorului, atrăgând prin finețea execuției, simetrie și echilibru. Într-o țară cu relief preponderent muntos, bogată în tuf de diferite culori cum este Armenia, există o preferință a sculptorilor pentru aceste lucrări. De altfel și în contemporaneitate crucea reprezintă unul dintre cele mai puternice simboluri, aflându-se chiar pe steagurile unor state. Din secolul al nouălea arta khacikarurilor a cunoscut o dezvoltare remarcabilă, iar astăzi aceste cruci din piatră de peste o tonă se găsesc pretutindeni în Armenia, dar și în lume, au devenit monumente de for public, semn al existenței armenilor în cele mai neașteptate locuri. Comunitățile puternice din Rusia, Franța și SUA au militat permanent pentru amplasarea acestor monumente în centrul metropolelor. Același lucru s-a întâmplat și România unde au fost aduse peste zece asemenea lucrări de sculptură.
În 2002, la 24 aprilie, a fost sfințit un khacikar din tuf adus din Armenia și amplasat la cimitirul armenesc din București vizavi de Monumentul Eroilor Armeni din Primul Război Mondial. Lucrarea are formă rectangulară, este dedicată victimelor Genocidului Armean care a debutat în 1915, în Imperiul Otoman și reprezintă o donație a fraților Agop și Hraci Kirmizyan. Arta vizuală este un vector al educației culturale, iar artiștii armeni aduc mereu în actualitate elemente definitorii ale poporului lor. Până la montarea acestei compoziții în 2002, în cimitirul armenesc mai existau khacikaruri de dimensiuni diferite din granit, marmură, bazalt și travertin, semn al faptului că armenii sunt păstrători ai elementelor identitare. Printre acestea se remarcă monumentul de la mormântul lui Abraham Balgian, tatăl Catolicosului Vasken I, cel de la mormântul graficianului Cik Damadian și admirabila lucrare de la locul de veci al Ioanei Kassargian. Nu poate fi omis faptul că această sculptoriță a realizat și un mic khacikar pe soclul de sub bustul orientalistului Hagop Djololian Siruni. De asemenea, un splendid monument rectangular de acest tip a fost realizat în anul 2000 din travertin de cunoscutul sculptor român, Mihai Ecobici, pentru mormântul publicistului și scriitorului, Bogdan Căuș. O lucrare aparte din marmură neagră realizată în China, în 2015, aflată la locul de veci al omului de afaceri, Jirayr Ghiulbenkian, unul dintre pilonii comunității din București, plecat prea devreme dintre noi, atrage la rândul ei atenția.
În 2005, la 24 aprilie, cu prilejul comemorării a nouăzeci de ani de la Genocidul Armean în curtea Catedralei Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din București a fost inaugurată o cruce din tuf cărămiziu adusă din Armenia, operă a sculptorului Paylak Makaryan din Erevan. Monumentul este situat lângă bustul generalului Antranik, are peste trei metri, iar soclul este realizat din calcar de Bașchioi. La capătulul brațelor crucii sunt sculptați cei patru evangheliști, Matei, Luca, Marcu și Ioan. Acesta este cel mai mare și impozant khacikar din România, fiind în același timp unul dintre cele mai frumoase monumente din capitala României. Cu ocazia evenimentelor importante din viața comunității armene, oficialitățile depun la acest monument coroane de flori.
Pitești, numit și orașul lalelelor din România, găzduiește două khacikaruri realizate de Artak Hambardzumyan. Primul a fost sfințit la 26 septembrie 2014, fiind amplasat pe aleea care leagă Bulevardul Republicii de Piața Vasile Milea prin pasajul Mobilux. La baza monumentului este o inscripție bilingvă care arată faptul că lucrarea este dedicată celor care au pierit în 1915. Al doilea se află în cimitirul armenesc din acest oraș și a fost comandat de medicul stomatolog Ines Budan în 2017 pentru mormântul soțului său, Sergiu. Ambele lucrări din tuf cărămiziu au fost aduse din Armenia prin grija preotului paroh al bisericii armene Sfântul Ioan Botezătorul din acea perioadă, Hetum Taverdyan, la inițiativa și cu binecuvântarea Preasfinției Sale, episcopul Datev Hagopian.
Este cunoscut faptul că viața unei comunități gravitează în jurul bisericii. Lăcașul de cult al armenilor din Bacău a fost demolat în 1978, în cadrul procesul de sistematizare al acestui oraș din centrul Moldovei. În toamna anului 2018, însă Bacăul a primit în dar din partea orașului Hrazdan o cruce din bazalt, având aproape doi metri, operă a sculptorului Arșak Baghdasaryan care va fi așezată pe strada Șoimului, într-un cartier rezidențial, pe un soclu din andezit fiamat chiar pe locul bisericii demolate. Terenul unde va fi amplsat are o suprafață de doisprezece metri pătați și a fost cocesionat de primărie pe durata existenței monumentului.
Două khacikaruri din tuf se află în Bucovina, la Suceava. Cel amplasat în imediata apropiere a bisericii mănăstirii Hagigadar a fost inaugurat în 2012, la jumătatea lunii august, este opera sculptorului Hraci Saribekyan din orașul Abovyan. Monumentala lucrare a fost comandată și sponsorizată de soții Hagop și Ica Kouyoumjian din New Jersey. O contribuție deosebită la montarea sa a avut-o pictorul bisericesc Haik Azarian care s-a ocupat și de restaurarea acestui lăcaș de cult din nordul Moldovei. Monumentul a fost sfințit de Catolicosul Karekin al Doilea aflat în România pentru a participa la aniversarea a cinci sute de ani de la târnosirea bisericii Sfânta Maria. La acest important eveniment au participat ierarhi din Europa și SUA. La 17 august 2015, a fost inaugurat și khacikarul situat la intrarea în biserica armeană Sfântul Simion, lăcaș redat orașului Suceava după un amplu proces de consolidare și reabilitare. Cincizeci de ani a fost închisă această biserică din cauza stării avansate de degradare, iar în 1995 a fost dată în grijă Bisericii Ortodoxe Române spre restaurare și folosință cu binecuvântarea vrednicilor de pomenire Înalt Preasfinția Sa Dirayr Martikian și Înalt Preasfinția Sa Pimen. În prezent în Suceava există patruzeci și două de biserici ortodoxe române. Aproape douăzeci de ani au durat lucrările de consolidare, iar o contribuție covârșitoare la bunul mers al lucrurilor ca și la instalarea khacikarului a avut-o preotul Constantin Ciupu.
Este limpede faptul că din portul Constanța, locul unde au venit peste zece mii de refugiați armeni din Imperiul Otoman după Genocid nu puteau lipsi aceste monumente comemorative. Într-un asemenea spațiu multicultural mesajul profund al crucilor armenești din piatră ajunge la cei care prețuiesc aceste valori. Chiar pe faleza Mării Negre, la 25 aprilie 2017 a fost amplasat un khacikar realizat de Artak Hambardzumyan, prin binecuvântarea episcopului Datev Hagopian. Și în curtea bisericii armene Sfânta Maria de pe strada Calatis, la numărul 1 se află un monument dedicat victimelor Genocidului realizat înainte de 1990.
În Transilvania prezența acestor lucrări de sculptură este o raritate, deși armeni trăiesc la Cluj, Gherla, Dumbrăveni și Gheorghieni. Dorința de a instala asemenea monumente nu a lipsit. Deloc surprinzătoare a fost amplasarea unui khacikar la 8 septembrie 2017 în micul oraș Gheorghieni, în estul Transilvaniei, lângă biserica armeano-catolică Sfânta Maria. Remarcabila lucrare a fost primită în dar din partea comunității de armeni din Budapesta.
Toate aceste monumente sunt dovada faptului că sculptorii din Armenia au revitalizat arta khacikarurilor, i-au conferit o nouă dimensiune, poate mai compatibilă cu sensibilitatea modernă. Cert este că au reușit să potențeze în acest fel mesajul simplu al creațiilor lor, forța de nestăvilit a credinței și a iubirii față de Dumnezeu.
Andreea Barbu