Există suficiente motive pentru a vizita Parisul în 2021. La 12 iunie a fost inaugurat L’Hôtel de la Marine, edificiu emblematic din Place de la Concorde, ce amintește prin bogăția ornamentelor de castelul de la Versailles. Construită în secolul al optsprezecelea, având numeroase saloane aurite, clădirea a fost restaurată patru ani, începând cu 2017. O sută treizeci de milioane de euro a costat restaurarea, iar statul francez a suportat zece la sută. Câteva zile mai târziu, la 23 iunie a fost redeschis, după șaisprezece ani, centrul comercial, La Samaritaine, având o suprafață pentru galerii de 22. 000 de metri pătrați. Spectaculosul magazin universal de pe rue Rivoli oferă ceea ce face deliciul Parisului, modă, gastronomie și evident, l’art de vivre. Închisă în 2005, din cauza stării avansate de degradare, clădirea are alocați astăzi 3000 de metri pătrați și pentru un salon de înfrumusețare. La renovarea celor două edificii au lucrat sute de aurari, fierari, pictori, sculptori, designeri. Printre ei s-au aflat și artizani armeni, oameni cu har, măiestria cărora este de necontestat.
Parisul poate fi socotit orașul cu cele mai multe locuri iconice unde au trăit și se afirmă în continuare puzderie de talente. De acest oraș este legat numele compozitorului prolific și interpretului Charles Aznavour, glorie a lumii muzicale mondiale din secolul al douăzecilea. Bustul său din bronz, creație a artistei Alice Melikian din Armenia, a fost inaugurat la 22 mai 2021, în cartierul Saint-Germain-des-Près, locul copilăriei artistului. Emoționant este faptul că la eveniment alături de primarul Parisului, Anne Hidalgo, de ambasadorul Armeniei în Franța, Hasmig Tolmadjian, de fiul Nicolas, a participat și sora celebrului artist care are nouăzeci și opt de ani. Monumentul se află foarte aproape de rue Monseur Le Prince. În 2019, tot în luna mai, la numărul 36 a fost montată o placă ce amintește trecătorilor despre faptul că acolo a trăit în prima parte a vieții Aznavour. În alocuțiunea sa, primarul Anne Hidalgo a amintit longevitatea excepțională a carierei lui Aznavour și suportul acordat poporului armean. În mai multe localități din Franța, precum Clichy, Chaville, Valence există piețe și săli de spectacole care poartă numele celebrului artist.
Monumentele sunt o carte de vizită a armenilor din Hexagon, unele fiind așezate chiar în centrul metropolelor, izbutind să atragă atenția trecătorilor. În Jardin d’Erevan, în arondismentul opt din Paris, aproape de biserica apostolică armeană, este statuia din bronz, înaltă de patru metri a arhimandritului și compozitorului Komitas, așezată pe un soclu de doi metri din piatră albă adusă din Saint Maximim. Monumentul comemorativ dedicat victimelor Genocidului Armean, realizat de sculptorul David Erevanți și montat la 24 aprilie 2003 este impecabil la toate nivelurile, având în partea din spate un khacikar stilizat. Încă din 1983 comunitatea din Paris a dorit realizarea unei asemenea compoziții de mari dimensiuni. O altă creație semnificativă este statuia ecvestră a generalului Antranik din cimitirul Père Lachaise, operă a sculptorului georgian Leon Mouradoff. Monumentul a fost realizat în 1948, iar rămășițele generalului au fost mutate în Armenia în anul 2000. În cel mai mare și renumit cimitir din Paris, Père Lachaise sunt înmormântați Boghos Nubar Pașa, Avedis Aharonian, Ruben Ter Minasian, Chavarche Missakian, Michel Legrand. Aceste personalități au adus imense servicii armenilor. În 1928, diplomatul și filantropul Boghos Nubar a ridicat o clădire în arondismentul șaisprezece, în Square Alboni, la numărul 11unde se află biblioteca care îi poartă numele. În aceeași perioadă a fondat și Maison des Etudiantes Armenienne (Casa Studenților Armeni) care a fost inaugurată în 1930. Un bust al său, realizat de Raffi Sarkissian în 1974 este expus aici. Ambele edificii au fost proiectate de arhitectul Leon Nafilyan care a fost în același timp un renumit erudit și colecționar de artă. Boghos Nubar Pașa, ridicând aceste clădiri a pregătit viitorul neamului său. Cunoscutul filantrop a trăit arta la cele mai înalte cote, lăsând o moștenire valoroasă generațiilor tinere. Cavoul său aflat în cimitirul Père Lachaise, în parcela 47, construit în stil neogotic se remarcă prin frumusețea ornamentelor și eleganța stilului. Un alt monument remarcabil realizat de sculptorul Benoît Lemercier a fost așezat pe mormântul compozitorului, dirijorului și pianistului Michel Legrand în luna iulie a anului 2021. Grație acestor clădiri și monumente istoria poate fi cunoscută altfel. De exemplu, în Villejuif, în incinta spitalului de psihiatrie Paul-Guiraud unde a fost internat Komitas și unde a murit a fost amplsată o lucrare în memoria sa.
La zece kilometri spre nord de centrul Parisului, în necropola regilor din Catedrala Saint Denis îți doarme somnul de veci Leon al Vl-lea. Acest ultim rege al Ciliciei din Casa de Lusignan a domnit din 1373 până la 14 aprilie 1375. După acest an fatidic, armenii au fost lipsiți de statalitate multe secole la rând, până la 28 mai 1918. Fostul rege al Ciliciei, Leon al Vl-lea a fost nevoit să trăiască în exil, la Paris, din 1384 până în anul morții sale, 1393, fiind consilier al regelui Charles al Vl-lea. Așa se explică prezența sa în necropola de la Saint Denis, unul dintre cele mai importante monumente funerare din lume. Date importante despre viața acestui rege al se găsesc în lucrarea intitulată Cronique d’Arménie scrisă de Jean Dardel, un călugăr franciscan care a fost o vreme secretarul, duhovnicul și sfătuitorul lui Lèon al VI-lea. Scrierea lui Dardel a putut fi publicată și pusă la dispoziția orientaliștilor abia la începutul secolului al douăzecilea când a fost găsită într-o bibliotecă din Dole. Toate aceste mărturii oferă posibilitatea formării unei atitudini civice corecte despre diaspora armeană din Hexagon.
Un triumf al acestei diaspore este realizarea unor monumente, nu destule, ce-i drept, care celebrează prietenia dintre francezi și armeni. În decembrie 1982 a fost amplsat la Issy-les- Moulineaux un asemenea monument realizat de sculptorul David Erevanți pe rue de la Défense, la marginea parcului Rodin. Nu poate fi omis nici faptul că în acestă mică localitate de lângă Paris există pe aceeași stradă două biserici armene, una apostolică și una evanghelică. O altă lucrare de acest gen se află în Bandol, în piața Bir Hakeim.
De asemenea, în fiecare an sporește numărul crucilor de piatră din tuf sau bazalt. Franța, prima destinație turistică a lumii, este țara în care există cel mai mare număr de khacikaruri după Armenia. Aceste monumente au fost amplsate începând cu anul 1972, semn al integrării cu succes și afirmării fervente a noilor generații de cetățeni francezi de origine armeană. Astăzi crucile de piatră de acest tip există chiar și în comune, precum Antony, Asnières-sur-Seine, Bourg-les-Valence, Clichy, Montmorency, Raincy, Sarcelles, Sevran, Taverny. Unele dintre acestea sunt realizate de sculptorul Harut Yekmalyan stabilit în Franța în 1999. În localitatea Châtel-Montagne din centrul Franței se află multe lucrări monumetale din lemn, piatră sau marmură menite a asigura gloria postumă a acestui sculptor care în compozițiile sale are de obicei motive tradiționale armene. Pentru generațiile ce vin este benefic să trăiască înconjurați de artă care pretutindeni în Europa a coborât în stradă.
Printre premierele lunii iulie din 2021 a fost inugurarea khacikarului oferit de familia antreprenorului Harry Tenekedzian și realizat de Raffi Tumanyan, în Saint-Tropez, renumită stațiune de pe Coasta de Azur. Importanța așezării unui monument simplu, armenesc, sculptat de chiar nepotul poetului Hovannes Tumanyan într-o localitate care din 1950 s-a trasformat dintr-un sat de pescari într-o atracție turistică mondială este foarte mare. În fieful celebrităților și al milionarilor, pe coasta provensală, în portul plin de iahturi luxoase există acum o creație definitorie pentru cultura armeană. Sigur, aici, pe țărmul Mării Mediterane acest modest monument poate fi citit ca o invitație de a participa la Surp Badarak, la Nisa, Marsilia, Lyon, Paris sau Issy-les Moulineaux pentru a putea învăța câte ceva despre Mesrop Maștoț, Komitas sau Ekmalyan. Pentru cunoscători, armenii sunt cei aflați în miezul lucrurilor, dornici să vorbească cu emoție în diferite moduri despre istoria lor dureroasă care nu poate fi ignorată și nici bagatelizată. Cam tot ce s-a strâns ca etichetă în jurul lor indică temeritate, încrâncenare, rezistență, dorință imperioasă de afirmare și succes deplin.
Iată că nume precum Baharonian, Kevorkian, Kurkdjian, Petrossian nu au trecut fără ecou în Hexagon, consolidând idenditatea unei comunități active și influente. Fie că sunt așezate la intrarea într-o clădire istorică, galerie de artă, expoziție, într-un restaurant sau chiar pe o lespede de mormânt, cum este semnătura lui Carzou din cimitirul parizian Montparnasse, ele reprezintă repere majore din istoria recentă. Pentru publicul din Franța creațiile artiștilor armeni, monumentele și khacikarurile reprezintă un teritoriu cunoscut, având complexități și îndrăzneli neașteptate.
Andreea Barbu